INTERVIU cu Lăcrămioara Stratulat, manager al Palatului Culturii din Iași. Iată modelul unei femei puternice!

0
510
Lacramioara Stratulat, manager Palatul Culturii din Iași
Lacramioara Stratulat, manager Palatul Culturii din Iași

Lăcrămioara Stratulat se află de doisprezece ani la conducerea uneia dintre cele mai frumoase și mai importante instituții din țară, Complexul Muzeal Național „Moldova” – Palatul Culturii din Iași. Un interviu despre ce înseamnă să fii o femeie puternică și cum să construiești lucruri deosebite atunci când îți iubești profesia.

  1. Sunteți directorul unei instituții de prestigiu atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Ce reprezintă pentru dumneavoastră faptul că vă aflați la conducerea Complexului Muzeal Național „Moldova”? 

Reprezintă trei sferturi din timpul meu, toată disponibilitatea și voința de a realiza lucruri deosebite. Pentru mine, Palatul Culturii este un loc sacru. Este un loc în care nu vin ca la serviciu. Este un loc în care tot timpul trebuie să se întâmple ceva pozitiv. Îmi doresc să fiu motorul acestei instituții.

2. Care sunt cele mai frumoase idei și proiecte pe care vi le-ați imaginat și ați      reușit să le dați viață?

Sunt un om norocos pentru că am o profesie pe care o iubesc foarte mult. Într-un timp foarte scurt, am reușit să refacem clădirea uriașă și fascinantă a Palatului Culturii, ceea ce a însemnat partea de consolidare și  restaurare. De asemenea, am restaurat și Palatul „Al. I. Cuza” de la Ruginoasa, care acum arată ca o bijuterie. Același lucru s-a întâmplat și cu Muzeul „Mihail Kogălniceanu” din Iași, dar și cu Muzeul „Poni Cernătescu” de pe aceeași stradă. Sunt muzee care funcționează foarte bine și care aduc public.

  1. Ați avut oaspeți de seamă la muzeu? Căror personalități le-ați fost gazdă și ce anume le-a impresionat?

Mă ocup personal de acest lucru. Ultima vizită foarte importantă a fost cea a președintelui Klaus Iohannis, prilej cu care am primit un premiu mai deosebit. Fiind brandul orașului și cea mai frumoasă clădire din Iași, am avut o mulțime de oaspeți remarcanți. Aceștia au fost impresionați de calitatea excepțională a restaurării clădirii, de faptul că a fost un efort fantastic atât din punct de vedere financiar cât și al resurselor umane, al specialiștilor. Desigur, sunt încântați și de patrimoniu. Cultura Cucuteni, spre exemplu, este de o excepțională valoare, care trebuie promovată mai mult.

Cultura Cucuteni
Cultura Cucuteni
  1. Cărui fapt se datorează prestigiul muzeului?

Clădire în sine arată ca o bijuterie. La prima tastare pe Google, când scrii Iași, prima imagine care apare este Palatul Culturii. De asemenea, prestigiul complexului muzeal este dat de valoarea patrimoniului și de echipa de lucru. Avem specialiști foarte buni.

  1. Cât de greu v-a fost să reabilitați clădirea Palatului Culturii, crema culturii ieșene? S-a conștientizat că era nevoie de o restaurare a clădirii?

A fost o investiție foarte mare. Noi am adus cei mai mulți bani în cultură, din ‘89 încoace. Aici, la Palat au fost aduși și a fost un efort sinergic. Era periculos pentru noi, cei care lucram aici să mai venim la serviciu. Arăta foarte rău. A fost foarte dificil și nu sunt genul de om care să spună că doar datorită mie s-a reușit reabilitarea instituției. Eu am venit la conducerea Palatului într-o etapă în care licitațiile erau deja făcute. Știu în detaliu cine s-a chinuit să facă rost de banii aceștia. Aici, la Palat lucrările au fost întrerupe de trei ori din cauza finanțării. Au fost momente în care nu știam pe la ce uși să mai batem pentru a fi reluată finanțarea. Realizam foarte bine că acoperișul nu era terminat, ploua pe la instalația electrică și riscam oricând să se întâmple orice. A fost îngrozitor, mai ales că noi am stat aici trei ierni fără căldură și fără apă în anumite locuri.

  1. Ce nevoi mai are Muzeul?

Prima nevoie ar fi finanțarea pentru expozițiile de bază din Palat, de la cele patru muzee. Mai apoi, finanțări pentru aparatura din laboratoare. În principal, finanțare în investiție pentru că nu poți dezvolta ceva dacă nu ai investiție. Acesta este motorul. O a doua problemă pe care o avem este cea a resurselor umane. În 2010 s-au făcut restructurări importante în cadrul instituției. S-au redus 43,5 posturi și am reușit să recuperăm 16. Este groaznic de puțin. Suntem la limită cu personalul pe care-l avem. Am încercat să suplinim acest lucru, iar în anumite segmente am lucrat cu voluntari de la Universitatea de Arte “George Enescu” și de la Universitatea „Al. I. Cuza”. Ne ajutăm reciproc.

„Lumea spune că sunt un om puternic pentru că am reușit să fac ceea ce nu au reușit să facă foarte mulți bărbați.”

  1. Cum este femeia Lăcrămioara Stratulat și ce-i place să facă atunci când nu este la Muzeu?

Lumea spune că sunt un om foarte puternic pentru că am reușit să fac ceea ce nu au reușit foarte mulți bărbați. Eu sunt de părere că dacă te înhami la o căruță trebuie să mergi până la capăt. Sunt genul de om care își pune ținte mai sus. Asta îi învăt atât pe studenții mei, cât și pe fiica mea: să aibe ținte cât mai înalte pentru că doar așa pot progresa. Pentru mine este foarte important să-mi pot duce proiectele până la capăt. Pentru asta, am nevoie de sănătate și de o echipă bună în jur. Fac ceea ce-mi place și pentru mine nu contează dacă stau 12 ore la muzeu, că astăzi sunt în avion și plec dimineața și mă întorc seara.

  1. Ce pasiuni aveți?

Cea mai mare pasiune a mea este să călătoresc. Am un avantaj foarte mare că pot împrumuta din ideile pe care le văd în toate locurile, că le pot aduce aici și adapta pentru tipul de patrimoniu pe care noi îl avem. Meseria noastră este una creativă și este vital să ai colaborări, să poți vedea instituții similare și să te inspiri din anumite amenajări. Călătorsc oriunde am posbilitatea, atât în țară, cât și în străinătate. De asemenea, mă relaxez vizionând un film de calitate. Sunt o cinefilă fascinată. Îmi plac filmele românești și sunt capodopere pe care le-aș revedea de fiecare dată.

  1. Care este formația dumneavoastră profesională?

Am terminat un liceu de profil real, deși am fost foarte bună pe partea umanistică. Și ca o răzvrătire, am schimbat direcția și mi-am dorit foarte mult să fac Arheologie. Sunt absolventă a celei mai vechi universități din România, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie-Filosofie și sunt foarte mândră de lucrul acesta. Înțelegi mecanismele istoriei dacă ai și o structură combinată cu partea cealaltă de Filosofie. Șansa mea a fost să am o echipă de profesori cărora le voi fi recunoscătoare pentru că m-au format ca specialist și ca om. După terminarea facultății, am făcut specializările în Muzeologie și Arheologie. Am făcut un master în Științe Economice, specializarea Marketing-Management. Am făcut și un doctorat în Istoria veche a României. În general, am evitat studiile la o universitate sub un anumit standard, niciodată la universități private sau de rang inferior.

  1. De unde această apetență pentru muzeografie?

Toată viața mi-am dorit să fac ceva deosebit și să las ceva frumos în urmă. Consider că este o șansă pe care Dumnezeu ți-o dă. Există oameni care se nasc cu vocația de a construi. Eu am venit la Iași după o carieră de 17 ani la Muzeul Județean din Bacău, din care zece ani am fost director. Veneam cu o experiență în spate. Aici am putut să-mi folosesc aceste cunoștințe. Este atât de important în viață să fii ca un burete, să vrei să înveți de la oricine.

  1. Ați primit distincția Medalia Regelui Mihai I pentru loialitate”. Care a fost sentimentul pe care l-ați avut atunci?

Toate medaliile pe care le-am primit până acum sunt foarte importante pentru mine. O distincție de suflet pe care am primit-o a fost din partea Papei Benedict în urma realizării unei expoziții deosebite la Vaticani. Se întâmpla în anul 2007 și a fost datorită strădaniei mele de a bate la ușile lor timp de zece ani și de a le explica cât de importantă este  această cultură pentru toată Europa. Mai apoi, plăcuta surpriză a venit din partea Casei Regale, anul trecut, distincție ce m-a copleșit. Ultima a venit din partea președintelui țării, Klaus Iohannis, anul acesta, pe 23 ianuarie. Distincțiile se pot oferi sau nu. Cel mai important este să facem ca lucrurile să nu coboare.

  1. Ce vă place cel mai mult în ceea ce faceți? Dar cel mai puțin?

Verbul care mă definește este a construi. Cel mai greu mi se pare să bat pasul pe loc sau ca atunci când vorbesc să nu fiu înțeleasă. Sau când cei din jurul meu nu țin ritmul cu mine, iar acest lucru mă întristează. Actualmente, echipa mea este una profesionistă, pe care am creat-o foate greu.

  1. Ați reușit să treceți peste prejudecățile create în jurul femeilor aflate la conducerea unei instituții?

Eu nu privesc lucrurile așa. Pentru mine, omul contează. Din păcate, încă trăim într-o țară în care în funcțiile de conducere predomină bărbații. Nu aș putea spune de ce. Există încă în România această prejudecată. De asemenea, a contat faptul că pentru o lungă perioadă de timp am fost cel mai tânăr director general al unui Muzeu din România. Nu spun acest lucru admirativ, pentru că am suferit atunci pe moment. Întâlnindu-mă cu colegii din țară, vedeam că nu am foarte multe afinități cu mulți dintre ei. Era un decalaj mare între generații, eu la 30 de ani și următoarea generație la 50-60 de ani. De multe ori, nu m-am simțit confortabil pentru că am fost privită cu neîncredere și asta până le-am demonstrat că vârsta nu contează, ci voința de a face ceva bine.

„Mama mea și copilul meu sunt două entități sacre.”

  1. Poate fi o femeie împlinită pe toate planurile sau trebuie să opteze fie pentru viața de familie, fie pentru carieră?

 Desigur. Proiectul vieții mele este copilul meu. Dumnezeu a vrut ca ea să fie artistă, să avem tangențe și din punctul acesta de vedere. Sunt foarte mulțumită de cum a evoluat și mă uit la ea ca la ceva sacru. Pentru mine, mama mea și copilul meu sunt două entități sacre. Sunt pe primul plan mereu, chiar dacă eu îmi petrec foarte mult timp aici, la Palat. Acesta este unul dintre ofurile mele, poate că nu am avut suficient de mult timp să stau împreună cu cei dragi.

15. Care sunt valorile pe care încercați să le transmiteți fiicei dumneavoastră?

În primul rând seriozitatea și autodepășirea. Trebuie să vrei întotdeauna mai mult decât poți, pentru a putea face ceva. Țin mai mult la calitate decât la cantitate 

  1. Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ați învățat în cei doisprezece ani de manageriere a muzeuli?  

Aici, la Iași, am învățat că atunci când ești într-un loc valoros, înconjurat de oameni valoroși și într-un patrimoniu ca acesta, trebuie să lași ceva în urmă. Asta îmi doresc să realizez alături de colegii mei. Vreau să deschidem cât mai mult această instituție pentru comunitate. De aceea, ajutăm foarte mult mebrii comunității, atât pe cei care fac parte din grupurile defavorizate, cât și copiii valoroși, deși nu suntem o instituție cu acest specific. Găzduim aici concerte ale tinerilor artiști. Consider că dacă nu ajuți un viitor artist atunci când trebuie sau când îți cere, ce poate să treacă el în CV? Sau dacă poți influența viața cuiva în bine, de ce să nu o faci? Aici se fac și foarte multe congrese medicale. E un lucru extraordinar. Vin oameni din foarte multe țări. Palatul este un loc al întâlnirilor. Este o instituție deschisă pentru oricine. Dorința mea cea mai mare este să ajut.       

  1. Un mesaj pentru ieșeni, dar și pentru toate femeile sărbătorite în luna Martie?

Iubiți Palatul Culturii! Și pe noi, cei care trudim aici. Merităm! Le doresc tuturor femeilor să fie sănătoase, puternice și sensibile când văd o floare, un copil sau un animăluț. Ele trebuie să știe că puterea vine din lăuntrul lor, chiar și atunci când cred că nu mai pot. Să aibă credința în Dumnezeu că vor reuși.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here